Bilingvismul și problemele de limbaj sunt două domenii care nu au nicio legătură.

“Bilingvismul este un privilegiu și trebuie să fie încurajat,” spune Claude Hagège.

• Există tulburări de limbaj în cazul bilingvismului, mai mari decât în cazul monolingvismului?
• Are consecințe negative bilingvismul asupra inteligenței, limbajului...?
• Duce bilingvismul la un amestec sau o confuzie în limbaj?
• Dacă există studii care arată efectele nefaste ale bilingvismului, trebuie să le și credem?
• Este bilingvismul un atu sau o problemă?
• Există o legătură între bilingvism și eșecul școlar?

Nu dorim să afectăm prin acest articol imaginea vreunui logoped din România. Și noi, la rândul nostru, am crezut în acest mit o perioadă de timp. Toți am învățat la logopedie că, o cauză a unor tulburări de limbaj este bilingvismul. Cine nu a auzit la ora de logopedie că balbismul poate să fie cauzat de bilingvism! Este adevărat că bilingvismul poate contribui la acesta... doar în cazul în care este un factor de stres pentru copil (nu ne referim la aceasta în acest articol). Pentru acest caz, soluția este să lăsați copilul să aleagă limba în care dorește să comunice și nu să-i impuneți una anumită. Nu este nici vina profesorilor noștri care ne-au transmis aceste cunoștințe. Inclusiv în Franța există o bogată literatură care spune acest lucru și nu numai. În America (SUA) prin ani '60 apare un prim studiu care concluziona că bilingvismul are o influență negativă asupra inteligenței. În Suedia, la fel, există studii care identifică bilingvismul ca sursă de probleme. În lumea logopezilor persistă încă acest mit… Nu dorim să prezentăm aceste studii deoarece ele nu respectă rigorile științifice (nu se poate de exemplu compara inteligența unui copil imigrant care este în proces de învățare a unei limbi cu teste de inteligență în limba nou învățată). Dacă doriți să aprofundați acest subiect, găsiți la bibliografie, cartea Barbarei Abdelilah-Bauer în care sunt tratate erorile acestor studii. Aceste studii au dus însă la dezvoltarea și perpetuarea unor concepții deficiente care persistă până în ziua de azi și pe care le găsiți exprimate în prima parte a articolului. Iată câteva din concluziile prezentate la “colloque de la FLAREP (Fédération des Langues Régionales dans l’Enseignement Public)” organizat la Universitatea Perpignan în octombrie 2006, concluzii unanime la care au ajuns diferiți cercetători:

• Dislexia nu se naște din bilingvism. Cercetări recente utilizând imagistica cerebrală au arătat că învățământul bilingv nu duce la dislexie. Dislexia, potrivit acestor studii, este rezultatul unor mici anomalii neuronale, deci bilingvismul nu poate să fie făcut responsabil de aceste anomalii.
• Școlarizarea bilingvă nu agravează dificultățile copilului dislexic, iar un copil dislexic retras dintr-un mediu bilingv nu va avea ca rezultat dispariția problemelor sale. Deci, chiar dacă copilul dvs. are dislexie, iar dumneavoastră vă veți decide să vă adresați copilului doar într-o limbă, această decizie nu va maximiza cu nimic tratamentul logopedic.
• Statistica arată că 5% dintre copii prezintă tulburări de limbaj, fie că sunt bilingvi, fie că nu. Copiii care asimilează a doua limbă de la naștere, conform unui studiu, pronunță primele cuvinte ca și ceilalți (deci nu există o întârziere în apariția limbajului față de normă). Stadiile dezvoltării pentru copiii bilingvi corespund cu cele ale copiilor monolingvi. Mici întârzieri sau diferențe față de standard există atât la copiii bilingvi, cât și la monolingvi.
• Altă serie de teste pe clase cu copii bilingvi dintr-un studiu condus de logopedul Nathalie Richard, în care aceasta urmărea ipoteza conform căreia bilingvismul este responsabil de unele tulburări de limbaj, a dus la aceeași concluzie negativă (bilingvismul nu este responsabil de acestea).
• “…cercetările actuale admit în general că bilingvismul este un atu și nu o problemă…” - Alexandre Duchêne - Institut de Linguistique, Université de Neuchâtel, Service médico-pédagogique, Genève, și Bernard Py - Centre de Linguistique Appliquée, Université de Neuchâtel.
• S-a constatat prin diverse studii din țări diferite că copiii bilingvi au o gândire mai creativă, mai flexibilă și mai deschisă față de copiii monolingvi.

Bibliografie:

• Barbara Abdelilah-Bauer, "Le défi des enfants bilingues - Grandir et vivre en parlant plusieurs langues", Éditions La Découverte, Paris, 2006.
• Articol: "Bilinguisme, troubles du langage et enseignement des langues" - Alexandre Duchêne, Institut de linguistique, Université de Neuchâtel, Service médico-pédagogique, Genève; Bernard Py, Centre de Linguistique Appliquée, Université de Neuchâtel.

Recomandări pentru părinții care se confruntă cu situația bilingvismului:

• Introducerea mediului bilingv este recomandată chiar înainte de naștere. 'Zidul abdominal' nu este etanș; el este penetrat de undele sonore, iar fătul, în ultimele luni, dezvoltă un auz fin. Creierul acestuia, prin organele de simț auditive, aude, ascultă și înregistrează sunetele externe. Cercetările au demonstrat influența pozitivă a limbajului mamei și a tatălui încă din această perioadă.
• Pentru un bilingvism reușit, este necesar ca bebelușul să fie expus zilnic la cele două limbi într-o proporție relativ egală. Așadar, alocați același timp ambelor limbi.
• Studiile actuale arată că învățarea unei limbi în copilărie este foarte ușoară, dar se pierde la fel de ușor dacă nu este exersată constant. Prin urmare, dacă ați început, nu renunțați și perseverați.
• Cercetările indică faptul că imersiunea într-o altă limbă, cu cât se realizează mai precoce, cu atât nivelul atins în respectiva limbă este mai înalt.
• Este important să știți că, în primele luni de viață, copiii sunt capabili să recunoască sunetele care nu sunt prezente în limba maternă (creierul copilului conține, în mod virtual, toate fonemele umane). Un experiment a arătat că aceștia pot distinge anumite diferențe fonematice din altă limbă, în timp ce adulții sunt incapabili să facă aceste distincții. Acest lucru înseamnă că auzul fonematic este mai dezvoltat la copil decât la adult.
• Trebuie să înțelegeți că aceste capacități de diferențiere fonematică a sunetelor unei limbi străine se pierd progresiv. În jurul vârstei de 10-12 luni, are loc o reorganizare a capacităților perceptive, rezultând o concentrare exclusivă pe sunetele limbii materne. Prin urmare, dacă până la această vârstă nu se intervine, se pierde o oportunitate imensă.

Știați că:

• Pentru a explora capacitățile perceptive ale unui bebeluș, cercetătorii folosesc o metodă ingenioasă: 'sugerea non-nutritivă'. Bebelușul primește o tetină legată la instrumente de măsură, iar cercetătorii îl fac să asculte diferite sunete, măsurând intensitatea suptului la fiecare schimbare de sunet. Astfel, o echipă franceză a demonstrat că bebelușii de câteva zile au o percepție foarte fină, fiind capabili să audă și să distingă diferențe între fonemele 'p și b', 't și d', 'g și c'.
• Bebelușii sunt foarte sensibili și la prozodie (modul de pronunțare a silabelor). Datorită acestei sensibilități, bebelușul nou-născut recunoaște vocea mamei dintre alte voci feminine, fie din aceeași limbă, fie dintr-o limbă diferită.
• Strigătul, urmat de vocalizele emise de un bebeluș, se îmbogățesc și duc, în final, în jurul vârstei de 6 luni, la apariția ganguritului (serii de consoane și vocale... mama, baba...). În jurul vârstei de 7 luni, acest gangurit este specific deja limbii native!
• Bilingvismul poate întârzia instalarea demenței cu până la 4 ani. Studiul a fost realizat de psihologul Dr. Fergus Craik și neurologul Dr. Morris Freedman, observând instalarea demenței la grupul de bătrâni monolingvi în jurul vârstei de 71.4 ani, iar la grupul bilingv la 75.5 ani. Studiul a fost publicat în februarie 2007 în 'Neuropsychologia (Vol.45, No.2)'.
• Un studiu realizat de Ellen Bialystok, Gigi Luk și Ernest Kwan (York University) sugerează că copiii bilingvi învață să citească mai repede decât cei monolingvi. Ellen Bialystok încurajează părinții să vorbească acasă cu copilul în limba lor maternă! Studiul se numește 'Bilingualism, Biliteracy and Learning to Read: Interactions among Languages and Writing Systems', și a fost publicat în volumul 9, nr.1 din 'Journal Scientific Studies of Reading'.

Autor: logoped - Natanael Dobra, original publicat în 2014